Mereu mi-am dorit sa ma fi nascut in Marea Britanie acolo unde ploua suparator de mult iar norii acopera in majoritatea timpului cerul,lasand soarele se patrunda in inimile locuitorilor doar in momentele in care oamenii se vor bucura pe deplin de acesta .As vrea sa traiesc intr-un loc in care ploua aproape tot timpul iar atunci cand nu ploua mi-as dori sa fie innorat iar corbii,simbol al mortii,sa danseze trist pe cerul cenusiu.
Ma uit vara la temperaturile care la "prietenosul soare" depasesc lejer 50 de grade si din nou ma intreb cum pot sa fie oamenii atat de fericiti in astfel de momente?Pentru mine vremea perfecta este cea de la sfaritul toamnei cand burnita suparatoare spre seara asterne o liniste mormanta peste oras,oamenii fug din calea acestei manifestari "neprietenoase"a vremii ca urmare a nevrozei la care sunt predispusi in momentul contactului cu aceasta.
Ador sa vad oamenii fugariti de ploile de lunga durata si intensitate redusa.Imi place sa ma uit pe geam si sa vad orasul pustiu in care cateva frunze ruginii dintr-un copac batut de toamna sunt plimbate dintr-o parte in alta a strazii pustii.Sunt satisfacut pe deplin atunci cand vad crengile copacilor indoindu-se sub puterea stapanitoare al puternicului vant.
As vrea sa traiesc macar o zi intr-un loc asa cum vreau eu,detasat de lumea asta intr-o dimensiune a mea in care sa pot sta pe un deal inverzit,plans de tristii nori responsabili de starea de singuratate pe care as trai-o departe de prostii si mamutii care ne incojoara si ne amarasc fiecare moment al vietii.
