Despre poezii...

Am invatat la liceu despre George Bacovia si vreau sa stiti ca as fi preferat sa nu il studiez si sa raman cu nivelul mediocru de aprobare al marilor artisti.As fi preferat sa il consider alaturi de majoritatea oamenilor cel mai mare poet roman pe Mihai Eminescu si nu pe marele Bacovia.As fi preferat sa consider poezia "La mijloc de codru des" cea mai mare opera a literaturii romane in dauna marii creatii literare a Romaniei,si anume poezia "Plumb".

In multe momente am senzatia ca il inteleg prea bine pe Bacovia si incerc sa ma detasez de cei care il considera nebun spunand ca a scrie o poezie in care se foloseste cuvantul "cadavre" este neaparat o fapta blasfemica si de neacceptat ei considerand ca poezia este numaidecat o metoda de a-ti canta dragostea si natura inconjuratoare vazuta cu ochii unui tanar indragostit.

Incerc sa ma afund profund in opera lui Bacovia si ma sperii de faptul ca ma identific in peisajele traumatizante pe care el ni le descrie cu atata suferinta .

Ma uit cu uimire si cu un sentimend de teama la cei ce gandesc faptul ca strofa:" mijloc de codru des/Toate pasarile ies/Din huceag de alunis/La voiosul luminis" se apropie macar de creatia magnifica a lui Bacovia:"Dormeau adânc sicriele de plumb,/Si flori de plumb si funerar vestmint /Stam singur în cavou... si era vint.../Si scirtiiau coroanele de plumb".

Nu inteleg de ce oamenii curtati de sentimentul de "turma"gandesc ca trebuie sa fie numaidecat in rand cu lumea,incearcand sa se identifice cu multimea si sa para integrati intr-o lume derizorie.

Astept descatusarea celor care nu sunt incadrati in acest sistem al comunitatii.Astept sa iasa la lumina cei care nu se identifica in scrierile banale ...

PS nu vreau sa se inteleaga ca nu il consider pe Eminescu un scriitor magnific dar pentru mine George Bacovia a adus un alt suflu literaturii romanestii.